Cunoastera traditilor si a faptelor de cultura apartinand unui popor sau unei comunitati permit o mai buna intelegere a structurilor sociale si a fintei umane si completeaza sinteza asupra spiritualitatii spatiului urban local. Municipiul Roman, situat la confluenta Moldovei cu Siretul, este unul din cele mai vechi orase moldovenesti, atestat printr-un document oficial din 1392 emis de cancelaria domnitorului Roman Must. Pozitia geografica, alaturi de factori economici si politici, au favorizat, de-a lungul timpului, dezvoltarea culturala a orasului.

La Roman s-au nascut ori au urmat cursurile unor scoli din localitate personalitati de marca ale culturii romanesti si universale. Mentionam pe: scritorii Cezar Petrescu, Garabet Ibrileanu, Otilia Cazimir, Max Blecher, Octav Dessila, Filip Brunea Fox (fondatorul reportajului romanesc); regizorii Jean Mihail si Hero Lupescu; inginerul Panaite Donici, medicul si chimistul Constantin Istrate (academician, presedinte al Academiei Romane), filologul Haralambie Mihailescu (academician), primul agronom roman, lon lonescu de la Brad, economistul loan D. Strat (primul rector al Universitatii A. I. Cuza din lasi), istoricul Nicolae Grigoras, preotul Constantin Galeriu. Aici au pastorit episcopii carturari Macarie, Dosoftei, Melchisede Stefanescu (istoric, academician). in cercul mai larg al traditilor culturale romascane se inscriu, concentric, si cele muzicale. In acest sens, Romanul - raportat la numarul de locuitori - este orasul unde s-au nascut cei mai multi mari muzicieni din tara: Paul Ciuntu, Alexandru Zirra, Mihail Jora (academician), Dumitru D. Botez, Sergiu Celibidache.

Dintre cei apartinand generatiei tinere amintim pe violoncelistul Emil Klein si compozitorul si muzicologul Liviu Danceanu.
Aceasta este o enumerare incompletã, bineinteles, dar care ofera suficiente argumente atat pentru contrarea imaginii traditiei culturale romascane cat si pentru a justifica necesitatea infintarii actualei institutii de învatamant muzical. Faptul s-a petrecut in 1958, in plina epoca proletcultista cand, la initiativa unui grup de intelectuali romascani, Ministerul Invatamantului si Culturii a emis actul oficial de infintare a Scolii de Muzica si Arte Plastice cu program suplimentar [actul nr., din data de...etc.]. Scoala a functionat initial in sediul unei institutii apartinand administratiei publice locale din perioada interbelica, apoi, in 1979, a fost mutata intr-o casa construita la sfarsitul secolului al XVIII-lea, ultimul proprietar de pana la nationalizarea socialista find familia Celibidache. Ambele cladiri, prin natura destinatiei lor, erau improprii pentru invatamantul artistic. In 2001, pe fondul legii bazate pe principiul restitutio in integrum, dar si din cauza degradarii cladirii, scoala a fost mutata temporar din casa familiei Celibidache in caminul Colegiului National Petru Poni, apoi, in 2005 , in localul unei scoli de stat, unde functioneaza si in prezent. Actuala conducere a scolii, beneficind de sprijinul Primariei din Roman, a reusit sa transforme cladirea scolii de cultura generala într-un spatiu adecvat invatamantului vocational de arta. In anul 2010, tinand cont de prestigiul mondial al unuia din muzicienii romascani, institutia noastra a adoptat titulatura de Scoala de Arte Sergiu Celibidache. La initiativa Primariei din Roman, din anul 2010 scoala noastra functioneaza cu program integrat de arta. Modificarile demografice din perioada anilor 70 si mai apoi din ani 90, au contribuit la redimensionarea spatiului cultural comunitar traditional, in sensul unei diversificari a manifestarilor si intereselor culturale ale comunitatii.

In prezent, institutia noastra a devenit un adevarat centru de cultura, recunoscut pe plan local si national, contribuind din plin la realizarea si dezvoltarea fenomenului cultural comunitar pe baza unei sinteze care insumeaza experinta trecutului si deschiderile spre comunitatea internationala, predominant europeana.